Lucrez din greu la EA!...
miercuri, 15 septembrie 2010
Vacanta 2010 - Cheile Latoritei.
Foarte multă lume a auzit şi nu numai de Valea Oltului, a Lotrului sau de Defileul Jiului. Sunt zone turistice intens vizitate de turişti, în schimb Valea Latoriţei este foarte rar menţionată sau poate deloc.
Latoriţa este afluent al râului Lotru, care de-alungul timpului a săpat între Munţii Latoriţei şi Munţii Căpăţânii unul dintre cele mai frumoase defilee din ţară.
 |
| Cheile Latoritei - 08.2010 |
De la punctul de afluenţă al Latoriţei cu Lotru, spre izvoare, Ciunget este prima localitate aflată pe malul stâng al Latoriţei, prima de pe valea ei. Ciunget este un sat de munte unde se păstrează multe din obiceiurile şi porturile populare specifice zonei. Aici se află si hidrocentrala Ciunget-Lotru şi de aici pornim mai departe pe drumul 'asfaltat' spre Petrimanu, pe Cheile Latoriţei. Drumul este destul de greu iarna datorită urcuşului, iar in majoritatea cazurilor primăvara asfaltul nu este tocmai neted, dar peisajele pe care natura ţi le dăruieşte nu te lasă să te opreşti.
Pe traseul Latoriţei au fost formate două lacuri de acumulare: Lacul Galbenu situat la 1304 m altitudine şi Lacul Petrimanu la 1130m. Apele celor două lacuri sunt conduse prin galerii subterane spre Lacul Vidra. De la Petrimanu se poate ajunge şi la Izvoarele Latoriţei. In continuare drumul coboară şi ajunge la Polovragi, dar de data aceasta este drum forestier şi inaccesibil iarna.
Cheile formeaza un defileu pe urmatorii cinci kilometri, valea se restrange, versantii se rostogolesc aproape vertical, iar de pe politele stancoase te intampina o bogatie de flori multicolore. Dupa ce trecem de cantoanele parasite de la Borogeana, intram in sectorul de vale numit "La jgheaburi“.
 |
| Cheile Latoritei - 08.2010 |
Pe traseul Latoriţei au fost formate două lacuri de acumulare: Lacul Galbenu situat la 1304 m altitudine şi Lacul Petrimanu la 1130m. Apele celor două lacuri sunt conduse prin galerii subterane spre Lacul Vidra. De la Petrimanu se poate ajunge şi la Izvoarele Latoriţei. In continuare drumul coboară şi ajunge la Polovragi, dar de data aceasta este drum forestier şi inaccesibil iarna.
Cheile formeaza un defileu pe urmatorii cinci kilometri, valea se restrange, versantii se rostogolesc aproape vertical, iar de pe politele stancoase te intampina o bogatie de flori multicolore. Dupa ce trecem de cantoanele parasite de la Borogeana, intram in sectorul de vale numit "La jgheaburi“.
Aici, pe vremea cand apele nu-i erau stranse in baraje de beton, Latorita a sapat pe fundul albiei jgheaburi si marmite cu adevarat spectaculoase . Ceva mai sus, poti sa vezi cum se prelinge un firicel de apa peste un prag stancos. Este ceea ce a mai ramas din cascada numita „apa spanzurata“, apele paraului ce o formau fiind, de asemenea, captate.
Pentru că este o zonă prea puţin atins de mâna omului, Valea Latoriţei şi Munţii Latoriţei ascund în pădurile de pin şi fag o mare varietate de plante şi animale. Pentru a fi protejate s-au creat aici rezervaţiile naturale: Iezerul Latoriţei, Muntinu, Defileul Latoriţei. Flora cuprinde jnepeni, bujorul de munte-plantă ocrotită care înfloreşte în luna iunie, bulbucii de munte şi angelica, multe alte plante medicinale precum şi floarea de colţ. Cât despre fauna acestei zone este de înţeles că stăpânul pădurilor de pin ursul brun nu lipseşte precum şi cerbul care este mândria zilelor brumate de toamnă.
Dupa 18 kilometri de la Ciungetu, ajungem la barajul Petrimanu. Puteti instala chiar si corturi in poienile din preajma lacului, ceea ce am facut si noi. Un drum forestier continua de la lac, inca patru kilometri, si, dupa ce lasa in stanga drumul ce urca in Curmatura Oltetului, merge mai departe, la Polovragi, ajunge la barajul si Lacul Galbenul, un alt loc potrivit pentru campare. Dar dupa cum spuneam, noi ne-am oprit la Lacul Petrimanu...
Pentru că este o zonă prea puţin atins de mâna omului, Valea Latoriţei şi Munţii Latoriţei ascund în pădurile de pin şi fag o mare varietate de plante şi animale. Pentru a fi protejate s-au creat aici rezervaţiile naturale: Iezerul Latoriţei, Muntinu, Defileul Latoriţei. Flora cuprinde jnepeni, bujorul de munte-plantă ocrotită care înfloreşte în luna iunie, bulbucii de munte şi angelica, multe alte plante medicinale precum şi floarea de colţ. Cât despre fauna acestei zone este de înţeles că stăpânul pădurilor de pin ursul brun nu lipseşte precum şi cerbul care este mândria zilelor brumate de toamnă.
Dupa 18 kilometri de la Ciungetu, ajungem la barajul Petrimanu. Puteti instala chiar si corturi in poienile din preajma lacului, ceea ce am facut si noi. Un drum forestier continua de la lac, inca patru kilometri, si, dupa ce lasa in stanga drumul ce urca in Curmatura Oltetului, merge mai departe, la Polovragi, ajunge la barajul si Lacul Galbenul, un alt loc potrivit pentru campare. Dar dupa cum spuneam, noi ne-am oprit la Lacul Petrimanu...
duminică, 12 septembrie 2010
Vacanta 2010 - Lacul Vidra
Dupa ce am străbătut, dupa părerea mea, cea mai frumoasa parte a Transalpinei, Rinca - Obârşia Lotrului, am părăsit acest minunat drum şi am luat-o la dreapta spre Lacul Vidra şi mai departe, spre Voineasa.
 |
| Lacul Vidra - 08.2010 |
Lacul Vidra... Ce am putea spune despre el? Situat la o altitudine de 1. 289 m, este rezervorul principal al sistemului hidro-energetic Lotru, colectând, prin tuneluri subterane de peste 150 km, apele afluenţilor Lotrului si ale lacurilor de acumulare Petrimanu si Galbenu, de pe râul Latorita.
 |
| Valea Lotrului, dinspre Barajul Vidra |
Citeste ceva interesant...
 |
| Lacul Vidra, vazut de pe baraj - 08.2010 |
Staţiunea se oglindeste linistita in apele Lacului Vidra,care are o lungime de cca 8 km si o latime de 1.4 km, o intindere de 1240 ha si un volum total (nivel maxim de exploatare) de 370 milioane mc. Colectează toate apele din munţii apropiaţi, punând în funcţiune cea mai mare hidrocentrală de pe râurile interioare: Uzina Electrică Lotru Ciunget, cu o putere instalată de 510 MW.
 |
| Barajul Vidra |
De la Vidra, pornind spre nord-vest pe soseaua de contur a lacului de acumulare cu acelasi nume, se ajunge dupa 4 km la barajul Vidra. Acesta este singura constructie hidrografica de acest gen formata din anrocamente si nu din beton. In vecinatatea sa, pe malul opus, debuseaza apele aduse printr-o galerie din reteaua de captari nord, sub forma unei cascade albe, inspumate, vizibila cand nivelul lacului este mai scazut.
De aici se incepe coborarea in serpentine, catre partea din aval a barajului. In dreapta, drumul betonat duce la fosta cariera “Chioara” sau “La Cataracte”, de unde au fost extrase blocurile de piatra pentru baraj. Localnicii povestesc ca in aceasta zona se afla o mina de aur, tinuta in mare secret, care a fost exploatata de catre nazisti in cel de-al II-lea razboi mondial. Ei lucrau cu prizonieri, iar cand au aflat ca Germania a fost infranta, au bagat toata documentatia si prizonierii in mina si au dinamitat-o; de atunci nimeni nu a mai stiut unde se afla deoarece pietrele cazute de pe peretii abrupti ai versantilor au acoperit o mare parte din zona.
Lasam in urma barajul si Lacul Vidra si ne indreptam in aval pe valea riului Lotru spre Voineasa, iar de acolo spre Ciunget si mai departe pe Cheile Latoritei, spre Lacul Petrimanu, unde ne-am propus sa ne petrecem cele citeva zile de vacanta de anul acesta...
Sursa: aici
Abonați-vă la:
Postări (Atom)