Vacanta 2010 - Cheile Latoritei.

               

    Foarte multă lume a auzit şi nu numai de Valea Oltului, a Lotrului sau de Defileul Jiului. Sunt zone turistice intens vizitate de turişti, în schimb Valea Latoriţei este foarte rar menţionată sau poate deloc.

              Latoriţa este afluent al râului Lotru, care de-alungul timpului a săpat între Munţii Latoriţei şi Munţii Căpăţânii unul dintre cele mai frumoase defilee din ţară.

Cheile Latoritei - 08.2010

               De la punctul de afluenţă al Latoriţei cu Lotru, spre izvoare, Ciunget este prima localitate aflată pe malul stâng al Latoriţei, prima de pe valea ei. Ciunget este un sat de munte unde se păstrează multe din obiceiurile şi porturile populare specifice zonei. Aici se află si hidrocentrala Ciunget-Lotru şi de aici pornim mai departe pe drumul  'asfaltat' spre Petrimanu, pe Cheile Latoriţei. Drumul este destul de greu iarna datorită urcuşului, iar in majoritatea cazurilor primăvara asfaltul nu este tocmai neted, dar peisajele pe care natura ţi le dăruieşte nu te lasă să te opreşti.

Cheile Latoritei - 08.2010

         Pe traseul Latoriţei au fost formate două lacuri de acumulare: Lacul Galbenu situat la 1304 m altitudine şi Lacul Petrimanu la 1130m. Apele celor două lacuri sunt conduse prin galerii subterane spre Lacul Vidra. De la Petrimanu se poate ajunge şi la Izvoarele Latoriţei. In continuare drumul coboară şi ajunge la Polovragi, dar de data aceasta este drum forestier şi inaccesibil iarna.


          Cheile formeaza un defileu pe urmatorii cinci kilometri, valea se restrange, versantii se rostogolesc aproape vertical, iar de pe politele stancoase te intampina o bogatie de flori multicolore. Dupa ce trecem de cantoanele parasite de la Borogeana, intram in sectorul de vale numit "La jgheaburi“. 

        Aici, pe vremea cand apele nu-i erau stranse in baraje de beton, Latorita a sapat pe fundul albiei jgheaburi si marmite cu adevarat spectaculoase . Ceva mai sus, poti sa vezi cum se prelinge un firicel de apa peste un prag stancos. Este ceea ce a mai ramas din cascada numita „apa spanzurata“, apele paraului ce o formau fiind, de asemenea, captate. 

        Pentru că este o zonă prea puţin atins de mâna omului, Valea Latoriţei şi Munţii Latoriţei ascund în pădurile de pin şi fag o mare varietate de plante şi animale. Pentru a fi protejate s-au creat aici rezervaţiile naturale: Iezerul Latoriţei, Muntinu, Defileul Latoriţei. Flora cuprinde jnepeni, bujorul de munte-plantă ocrotită care înfloreşte în luna iunie, bulbucii de munte şi angelica, multe alte plante medicinale precum şi floarea de colţ. Cât despre fauna acestei zone este de înţeles că stăpânul pădurilor de pin ursul brun nu lipseşte precum şi cerbul care este mândria zilelor brumate de toamnă. 



       Dupa 18 kilometri de la Ciungetu, ajungem la barajul Petrimanu. Puteti instala chiar si corturi in poienile din preajma lacului, ceea ce am facut si noi. Un drum forestier continua de la lac, inca patru kilometri, si, dupa ce lasa in stanga drumul ce urca in Curmatura Oltetului, merge mai departe, la Polovragi, ajunge la barajul si Lacul Galbenul, un alt loc potrivit pentru campare. Dar dupa cum spuneam, noi ne-am oprit la Lacul Petrimanu...